Examenul de titularizare din acest an – primul la care am participat in calitate de corector – a fost, pentru mine, o experienta de neuitat. In ceea ce urmeaza, ma voi apleca asupra continutului majoritatii lucrarilor, cu referire speciala la subiectul de literatura din cadrul probei de romana. Si cind spun „ma voi apleca“, ma gindesc la cogitatia scrisa de un candidat in debutul lucrarii sale: „In fiecare scriitor se afla un om aplecat. Aplecindu-se, el paraseste lumina lumii pentru a recrea o alta mai buna si mai aproape de un model perfect“...
La literatura, aspirantii la titularizare au trebuit sa analizeze (in 3-5 pagini) comediile lui I.L. Caragiale: procedee ale comicului, prezentarea unei comedii la alegere, plus comentarea unui pasaj din Comediile domnului I.L. Caragiale de Titu Maiorescu despre „mai mult decit comicul“ caragialian. Baremul a fost practic inaplicabil.
Cum sa dai patru puncte din totalul de 30 pentru mentionarea titlurilor de comedii caragialiene cind, alaturi de acestea, apareau mentionate nuvele de Slavici precum Budulea Taichii sau Popa Tanda ori schite precum Vizita, Bubico sau Domnul Goe, cunoscute, se pare, doar din manualele de scoala primara si din scenetele de la televizor? Si cum sa scazi – tot dupa barem – doar citeva puncte pentru problemele de redactare, cind ai de-a face cu agramati a caror ideatie confuza te trimite cu gindul la corigentii din gimnaziu?
Nimeni dintre corectori nu avea pretentia unor eseuri briliante, interpretari revolutionare s.a.m.d. Speram doar sa citim cit mai multe lucrari ale unor candidati onest instalati in profesia lor, candidati cu o exprimare corecta si ingrijita. In paranteza fie spus, pe linga naivitatile de tot felul, la acest examen, dezacordurile, anacolutele, pleonasmele, nonsensurile, stilcirile de cuvinte, numele transcrise anapoda, inadecvarile semantice sau virgul
