E:/editorialDobrescu/23.07ciocoiivechisinoi.qxd

Dulcele targ al Iesilor

Ciocoii vechi si ciocoii noi

Toata lumea va fi auzit prin scoala de Ciocoii vechi si noi sau ce naste din pisica soareci mananca, romanul publicat de Nicolae Filimon in Revista Romana pentru stiinte, litere si arte a lui Odobescu in 1862 si 1863 si considerat aproape unanim drept cel dintai roman adevarat din literatura noastra. Ceea ce stiu mai putini e ca, doar cu un an inainte, aparuse, tot la Bucuresti, o scriere intitulata aproximativ la fel: Ciocoii vechi si ciocoii noi, semnata de un autor la fel de necunoscut si atunci, ca si acum, Alexandru Deparateanu, de la a carui nastere s-au rotunjit anul acesta o suta saptezeci de ani. Nu e rostul acestui colt de pagina sa consemneze aniversarile neonorate. Insa de poetul Deparateanu trebuie sa ne aducem aminte. Pentru ca, in tulburea atmosfera literara de la 1860, cu formele poetice vechi inca insuficient macinate de propria-le rigiditate ca sa se traga deoparte si sa lase deplina libertate versului a se mladia dupa trebuintele unei sensibilitati ce abia isi dibuie cuvintele potrivite, poticnindu-se mai la fiece pas spre inainte, cu retorismele imprumutate mai mult din lecturi decat din preaplinul sufletului, putinele sale creatii poetice, de o fluenta aproape neverosimila, contureaza o oaza de lirism cum pana la Eminescu nu ne va mai fi dat sa intalnim. Si pentru ca, in putinele poeme pe care a apucat sa le scrie pana sa se stinga de tanar, ca toti poetii haraziti, se prevestesc principale drumuri ale poeziei noastre de mai tarziu: Eminescu, Macedonski, Arghezi ...

Dar sa revin la poemul Ciocoii vechi si ciocoii noi, care nu e exclus sa-i fi inspirat lui Filimon titlul celebrului roman, de unde transcriu, ca divertisment in aste zile de vacanta, stihurile de inceput, ce ne trimit involuntar si l