In majoritatea cazurilor, un best-seller e o carte proasta
Deoarece nu rezistam ispitei de a ne lamenta, ne comparam consumul de salam sau de paine cu cel al altor neamuri. O vorba nu ne scapa si despre consumul de carte. Daca Ungaria, de pilda, se lauda cu un consum de patru carti pe cap de locuitor, noi, romanii, suntem doi la o carte. Greu, tare greu se poate supravietui in asemenea conditii.
Si totusi, mai sunt in tara noastra visatori care, in loc de suculente mezelarii, isi deschid edituri. Acesti oameni astrali nu trebuie ironizati, ci priviti cu intelegere. La urma-urmei, nimeni nu-i perfect. Chiar bunelul Gallimard s-a simtit dator sa se scuze, inainte de a taia panglica celebrei sale afaceri:
- Imi deschid editura, ca sa-mi pot alcatui o biblioteca...
Biblioteca! Un cuvant pe cale de uitare.
Daca editorii francezi se plang de xenofobia cititorilor, care fug de literatura straina ca de o ciuma intre coperte, la noi se remarca - asa cum am amintit si-n alte randuri - fenomenul pe dos: cititorii se ingramadesc la straineturi, respingandu-i, fara mila si explicatii, pe scriitorii romani, condamnati sa zaca, uitati pe priciurile rafturilor.
Pentru a-i consola, scriitorilor nevanduti ar trebui sa li se repete periodic vorbele aceluiasi Gallimard:
- In majoritatea cazurilor, un best-seller e o carte proasta!
Pana la urma, se poate spune ca nu mai este sic sa intri in librarie, atata vreme cat, pana si-n America, doar 10% din populatie o face. Si-atunci, unde sa se vanda cartile?
In alte locuri, neconventionale. Cum ar fi: piterii, supermarchete, aeroporturi etc. De exemplu, la restaurant vom putea comanda:
- Baiete, doua pite cu checiap, un Cioran cu sos de usturoi si-un Noica asortat, la desert! Adu-mi si-o poeta proaspata, dar vezi sa fie plata! Poetele carbogazoase ma
