Michael Moore e un tip incomod. După ce concernul Walt Disney - multinaţională care deţine cam tot ce mişcă în entertainment-ul american, inclusiv reţele de difuzare - a refuzat să preia cel mai recent documentar al său, Fahrenheit 9/11, autorităţile l-au clasat în categoria R (interzis minorilor neînsoţiţi de un adult), iar conservatorii au cerut ca filmul să nu apară pe marile ecrane, Michael Moore a găsit suficiente motive să strige în gura mare că e cenzurat şi să pornească o adevărată campanie pe site-ul personal. E doar o impresie: filmul rulează deja în 900 de cinematografe americane, iar încasările au depăşit aşteptările producătorilor. Se pare că în SUA e destul de uşor să acuzi autorităţile de cenzură. Nu rişti nimic şi, în plus, vinzi mai mult. Nu se poate însă să nu remarcaţi ironia: un film anti-Bush apărut în timpul mandatului lui Bush, care prezintă SUA ca pe cea mai nenorocită ţară din lume, care-i deplînge pe irakienii şi pe talibanii terorizaţi de americani, este pe primele locuri în topurile americane de film, este premiat la cel mai important festival internaţional, iar realizatorul spune că e cenzurat! Mă întreb ce şanse ar fi avut măcar să scrie scenariul unui film anti-Saddam în Irakul lui Saddam. Dar mai există şi o altă faţă a ironiei: în timp ce susţinătorii lui Moore promovează filmul şi mesajul său, oponenţii îndeamnă oamenii să "fure" copii piratate ale filmului pentru a scădea cît mai mult din profitul producătorului. Michael Moore însuşi salută apariţia copiilor-pirat ale documentarului său susţinînd că atîta vreme cît aceste copii nu vor fi vîndute mai departe, nu are nimic împotriva download-urilor. Cererea este într-adevăr foarte mare: mii de copii au fost deja descărcate şi la fiecare oră se înregistrează cel puţin 150 de cereri pentru copii gratuite. În acest context, declaraţiile lui Moore nu aveau cum să fie pe placul prod