Din ce se stie pana în acest moment, cele mai vechi complexe medievale datau din a doua jumatate a secolului al XV-lea, fiind vorba despre locuinte si gropi de provizii, descoperite în zona Curtii Vechi, formand nucleul orasului ce avea sa se dezvolte mai tarziu, pe întreg centrul istoric actual (Piata Unirii, Piata Universitatii, Calea Victoriei si Dambovita). Ce s-a descoperit acum dateaza din secolul al XV-lea (vestigiile laice), iar valoarea descoperirii este data de existenta a patru biserici suprapuse, construite succesiv între secolele XVI si XIX, toate avand fundatiile din caramida. Dimensiunile lor cresc începand cu cea mai de jos. Peretii poarta amprenta timpului, cea de-a doua biserica si cea de a treia prezentand fisuri provocate, probabil, de cutremurul din 1738. Ultima dintre ele, pentru care s-au pornit initial lucrarile arheologice, este cea mai mare si, în acelasi timp, cea mai bine pastrata. Ea a fost construita peste celelalte trei si a putut fi identificata cu paraclisul ctitorit de Ienachita Vacarescu, despre care se presupune ca exista din anul 1778 si care purta hramul "Intampinarea Domnului". Pe suprafata restransa a acestui sit arheologic vestigiile religioase sunt completate si puse în evidenta de cele laice, care demonstreaza locuirea intensa a zonei (o serie de locuinte, gropi menajere, ceramica, doua tunele folosite, se pare, pentru refugiu si doua conducte de alimentare cu apa).
"Prin aceste descoperiri se contureaza o zona mult mai mare ocupata de nucleul initial al orasului, despre care se credea ca s-a concentrat in jurul fortificatiei de la Curtea Veche. In al doilea rand, punerea in evidenta a unei noi biserici arunca o noua lumina asupra dezvoltarii orasului. Dupa cum se cunoaste, Mircea Ciobanul a refacut Palatul de la Curtea Veche si a ridicat prima biserica (1545-1559), care este cel mai vechi edificiu de cult pastra
