Da, domnule, aşa e, v-au facturat în plus. Da, doamnă, asta ştiu deja. Şi ce aţi vrea să facem noi? Păi... Noi nu putem să vă dăm banii înapoi, domnule. De ce? Pentru că facturile sînt pe numele fostului proprietar. Ştiu, nu am avut timp să schimb numele... dar este fostul... vedeţi, actul de proprietate al casei... eu sînt actualul, ştiu, e vina mea, nu am făcut schimbarea de nume, dar pot dovedi că sînt... Nu se poate, domnule, trebuie să veniţi cu fostul proprietar să declare domnia sa că nu a consumat... Staţi aşa, domnişoară... Doamnă. În fine... nu vedeţi că facturile sînt din august 2002? Eu sînt proprietar din 15 iunie 2002. Deci tot eu am fost atunci proprietarul. Deci pot să dau eu declaraţia. Nu se poate. Eh, bine, atunci s-o lăsăm baltă cu banii, asta e, vreau doar să-mi schimbaţi numele. Nu se poate! Trebuie să veniţi cu fostul proprietar. De ce? Să dea declaraţie că nu mai foloseşte apartamentul. ...N-am de unde, dom'le, să-l aduc... A plecat! Pe Lună, de unde să ştiu eu unde a plecat. Am cumpărat casa de la el, n-am devenit fraţi de cruce! Oricum, domnule, cum nu ţineţi de noi, mergeţi la Braziliei să vă rezolve! Cum nu ţin de dumneavoastră? Dar pînă acum cum am ţinut de dumneavoastră? Nu ştiu cum, acum nu aparţineţi de noi. Pe Braziliei, vă rog... Şi, unde-i asta? Pe Dorobanţi, colţ cu Ştefan cel Mare. Din păcate, cum nu exista nici o Braziliei pe nici un colţ de Dorobanţi cu Ştefan cel Mare (existau doar o grămadă de capitale ale lumii, da' nici o Braziliei) a trebuit să mă întorc. Se întuneca, iar programul lor oricum se terminase. Întors acasă, am studiat harta, iar a doua zi, dis-de-dimineaţă (m-am învoit iar de la serviciu) şi din vorbă în vorbă cu trecătorii, am ajuns la ghişeul din Braziliei. Coada, enormă. La ghişeu un cetăţean intrase deja în conflict cu doamna. Avea şi acte să îşi demonstreze dreptatea. Subit, am încercat o tresărire