Citeva ecouri din presa cotidiana (vezi Gardianul din 11 august sau Ziua din 16 august) semnaleaza escaladarea unei stari conflictuale in interiorul Muzeului Taranului Roman. Cunoscutele cercetatoare Anca Manolescu si Ioana Popescu au plecat deja din institutie, altii sint „sicanati“ si se simt in pericol. Contestatarii acuza – de asemenea – reorganizarea defectuoasa a unor sali de expunere. Deocamdata, publicam in aceasta pagina o relatare a lui Sorin Stoica despre atmosfera din Muzeul Taranului Roman si despre „cazul“ creat in jurul unui reportaj al sau. Vom reveni…
M-am angajat la MTR in urma cu vreo jumatate de an. Pentru mine MTR insemna Horia Bernea, pe care, desi n-am avut norocul sa-l cunosc, il admiram si il admir in continuare. Mai insemna Irina Nicolau si inca vreo citiva prieteni cu care am unele proiecte si pasiuni comune. Mi-a placut aici, inca de cind am asistat la cursurile Irinei Nicolau si ale lui Serban Anghelescu, atmosfera de libertate extraordinara.
Insa am facut gafa sa cred ca spiritul asta a supravietuit si momentului in care m-am angajat. In august 2004, situatia se prezinta destul de deprimant. Horia Bernea e mort, Irina Nicolau la fel, iar Anca Manolescu si Ioana Popescu au parasit institutia. Proiectele serioase de cercetare lipsesc. Trebuie sa semnam condica, desi intre munca de cercetare si cea de vidanjor sau functionar diferentele sint destul de insemnate. Asa se face cercetarea la MTR, in momentul in care am facut greseala sa ma angajez. Opt ore la birou. Avea Irina Nicolau un text superb despre situatia asta. Isi imagina cum Platon venea la ora 9 la slujba, semna cuminte condica, statea cuminte, spasit la birou si lucra cu simt de raspundere, neintrerupt decit de vreun sef vigilent care trecea si-l batea tovaraseste pe umar, cum e Platon cu dialogurile, merge, bre, merge? E drept ca in Evul Mediu scr