Ei, si mai vine inca un lucru incredibil pentru un secretar de stat. Incepeti sa aveti indoieli cu privire la corectitudinea anchetei, ca de ce sunt judecati de un tribunal civil, ca de ce la Constanta, si nu la Bucuresti. E adevarat ca, in prima faza, faptasii n-au prea recunoscut ca doreau sa va bata. Da, chiar asa, domnule Pretor, poate v-ati batut singur, poate v-a batut nevasta ca de ce o duceti in fiecare an cu Trabantul pe Litoralul romanesc, sau poate v-a batut Ralu Filip, ca de ce il lasati numai pe el sa spuna ce spatiu imens are opozitia in jurnalele TV. Iar povestea cu durerile pe care le resimtiti, ele trec, domnule Pretor. Pe toti ne doare spatele, nu sunteti singurul. Ca nu prea va puteti misca, si noi ramanem cateodata intepeniti, impietriti, de cate griji e bantuita Planeta. Dar se compara durerea Dumneavoastra de spate cu durerea noastra? Pe noi ne doare sufletul cand vedem ce zace in Dumneavoastra. Nimic n-ati lasat la voia intamplarii. Pana si scuze ati asteptat de la domnul colonel Naghi. Scuze in scris! Pai, nu stiati ca ei mai mult ordona si scriu mai putin. Dar si domnul colonel Naghi a compus o scrisoare - exponat de deschis muzeul SPP-ului. Amintiti-va, va rog, cum incepe si spuneti-mi daca nu va bantuie invidia: "Exista in viata lucruri care se fac, dar exista si lucruri care nu se fac; exista fapte bune, dar exista si fapte rele; exista oameni educati, dar si oameni mai putin educati". N-as fi crezut niciodata ca seful SPP-ului poate fi atat de profund. Cum a simtit el ca viata nu e numai lapte si miere, ca e o lupta, Yin si Yang laolalta. Nu s-a dus numai intr-o singura directie - cum ati facut Dumneavoastra insistand sa fie pedepsiti faptasii. Nu, domnul colonel Naghi e mult mai nuantat, viata e complexa, mereu rasar fapte bune, vin altele rele, si tot asa se impletesc intamplarile pe mosorul vietii, iar domnul colonel toarce fuior