In cele ce urmeaza, voi Incerca sa evoc, in linii mari, viata parintilor mei. Pe parcursul expunerii, sper sa risipesc ceata, sau mai de graba smog-ul creat in jurul lor de distorsiuni si jumatati de adevar - cu alte cuvinte, sper sa despart adevarul de fictiune. De vreme ce sunt matematician, si nu istoric, iar amintirile mele au, inevitabil, o coloratura subiectiva, am considerat de cuviinta sa urmez sfatul marelui istoric englez Edward Gibbon si sa "consult o varietate de marturii, care, luate separat, pot fi imperfecte si partiale"; caci "ignorarea acestui principiu istoric de baza", avertizeaza el, este o cauza majora a intelegerii eronate. Am ales in acest scop oameni care i-au cunoscut pe parintii mei, care le-au fost apropiati, sau care au lucrat impreuna cu ei si am lasat sa vorbeasca vocea acestora.
Gabriela Adamesteanu m-a incurajat sa scriu articolul de fata pentru revista 22 si doresc sa-i multumesc pentru intelegerea si rabdarea aratate.
Tin sa multumesc de asemenea Ilenei Costea, lui Peter Dembowski, Joseph Epstein, Leonard Linsky, Alane Rollings, Thomas W. Simons Jr. si Alexis Zaloziecki pentru informatiile pretioase pe care mi le-au dat, pentru sprijinul si sugestiile lor.
In final, si nu mai putin, vreau sa-i multumesc Ioanei Ieronim care a tradus acest text in romaneste.
Medici inainte de toate
Parintii mei au fost Florica si Dumitru Bagdasar. Tatal meu a fost neurochirurg, mama doctor cu specialitatea psihiatrie infantila. Tata era originar din Moldova, s-a nascut intr-o familie de tarani cu multi copii. Mama sa a murit de timpuriu, lasand in urma copiii inca mici, iar familia, prospera pana in acel moment, a inceput sa aiba greutati. Tatal meu, fiind cel mai mare dintre baieti, a considerat ca este de datoria lui sa aiba grija de frati si surori, preocupare care l-a urmarit toata viata. Mama venea din clasa de
