Casele vii
Imaginati-va un orasel din piatra veche, ca de jucarie, in care casele, podurile, bisericile vechi de sute de ani sunt toate poleite cu lumina apusului. Imaginati-va un rau de puritatea cristalului, trecand printre case, pe sub poduri, pe sub cerul albastru de deasupra, oglindind in sine toate acestea. Este Niva, plina de pastravi. Imaginati-va portile medievale ale unei cetatui cocotate pe un deal si in jurul cetatuii stradute inguste, bordate de siruri de case apartinand altor timpuri, inghesuindu-se unele in altele, ca intr-o gravura din secolul 15. Asa arata St. Jean Pied de Port la ceasul inserarii, si imi spun ca este unul dintre cele mai frumoase locuri pe care le-am vazut vreodata.
Trec pe sub o poarta de cetate si pe sub turnul unei biserici despre care aveam sa aflu ca era deja acolo in secolul 12, apoi urc pe o straduta pe care nu aveam sa o mai uit niciodata: Rue de la Citadelle. De-o parte si de cealalta sunt case batrane, superb colorate, care te urmaresc din priviri. Seamana putin cu Sighisoara. Stiu, vad, simt ca aceste case au o istorie a lor, un suflet al lor pe care, daca esti atent in asemenea ceasuri de inserare, il poti vedea, ca un abur ce le inconjoara. Merg printre ele atingandu-le cu mana trupurile de piatra, privind la obloanele grele din lemn, pictate in verde sau in maron, ascultand ecourile. Ferestrele si usile sunt durate in piatra. Apoi observ ca unele dintre casele acestea au inscriptii deasupra intrarilor. Uneori sunt scrisi anii: 1567, 1619... Alteori sunt scrise niste nume, ale celor care erau stapanii caselor candva. "Ioannes Diriberry et Louise du Halde maitre et maitresse de la maison de Londresena 1722". Adica Ioan si Luisa, in anul de gratie 1722, devenisera stapanii casei Londresena. Casa, superba casa Londresena pare mandra si puternica si acum, dupa trei sute de ani. Londresena! O casa botezata c