Teatrul National Cluj
Solo on-line, poem coregrafic de Vava Stefanescu
Cu: Vava Stefanescu, Irina Wintze
Solo-ul presupune performanta unui dansator, confruntat cu limitele propriului corp si resimtind acut nevoia de largire a granitelor exprimarii prin gest, miscare, dans... Solo-ul unei fiinte e mai mult decit confruntarea cu lumea ori cu propria singuratate, e, poate, partitura dupa care se organizeaza existenta unui individ obligat sa recunoasca in trupul sau coexistenta mai multor corpuri (concentrice?). Vava Stefanescu are nevoie de doua corpuri (un actor si un dansator) pentru a comenta coregrafic solo-ul unei existente „on-line“, adica conectata la ritmurile cu care lumea exterioara o asalteaza. E elan vital si surpiza in confruntarea aceasta, e descumpanire si, in final, impacare. Corpul uman, intrupat de Vava Stefanescu si Irina Wintze, recompune fiinta in termenii antinomiei corp profan-corp sacru, constructie-disolutie. Faptele prezentului asalteaza continuu fiinta, o pun in fata unei alegeri, a unei ajustari a limitelor sale. Sint fapte de viata, adesea nesemnificative, care provoaca impulsul gestului nud in trupul profan, transfigurat in trupul sacru, in reflexii abstracte.
In spectacol, corpul uman e instrumentul unui limbaj supratemporal, asaltat de memorie, asezat in echilibru instabil intre prezentul alienant si fragilitatea fiintei. Un spectacol care recupereaza fragmente, firimituri de memorie si le ofera ofranda la festinul dureros al disolutiei fiintei in durata, Solo on-line, declarat poem coregrafic, reuseste in 45 de minute sa atinga o puternica intensitate dramatica. La interferenta dansului cu teatrul, corpul profan al actorului (Irina Wintze) inlocuieste sfios cuvintul cu firescul gestului pe care il incifreaza simbolic trupul sacru al dansatorului (Vava Stefanescu). Un spectacol de descoperit, care e
