Draga doamna Sanziana Pop,
A trecut ceva vreme de cand am nutrit pentru prima oara gandul de a va scrie. Mi-e greu sa imi aduc acum aminte de unde acea pornire, de ce, dintre toate ziarele si revistele pe care le citesc, spre "Formula As" m-am aplecat cu atata bucurie, la fiecare sfarsit de saptamana si apoi zilnic, pana la urmatoarea aparitie. Ei bine, in dupa-amiaza aceasta mi s-a dezvaluit atat de clar raspunsul la intrebarile de mai sus incat, fara sa ma mai intreb, am desprins cateva coli de hartie, am ales un obiect de scris care aluneca repede (ca sa nu-mi pierd firul gandurilor), si iata...
Sunt studenta la Cluj (anul I - Istorie si Filosofie), iar de cand m-am "asezat" in orasul acesta, imi umplu clipele de liniste, asociind fiecare stejar atins de toamna, fiecare fosnet si fiecare colt de cer cu amintirile dragi ce ma leaga de Bucovina, locul meu de obarsie. Nu sunt tocmai ceea ce lumea ar numi o "sentimentala"; e drept, petrec mult timp cu mine insami, prefer privitul si lectura oricarei alte forme de distractie, insa nu ma chinuiesc doruri ucigatoare, nu izbucnesc in plans cand vine vorba de "acasa" si nu-mi doresc sa fiu in alt loc decat sunt. Ma bucur enorm, in schimb, atunci cand cineva vorbeste in cuvinte frumoase despre meleagurile copilariei mele, zambesc si-mi simt sufletul incalzindu-se cand vad scris: "traditie", "turme de mioare", "cantec de fluier", "ciobani tacuti si intelepti", fie ca e in discutie Bucovina, Maramuresul sau... Tara Bascilor! Cred ca nu va puteati alege o mai buna destinatie ca punct de plecare in aceasta noua serie de reportaje menite sa aduca mai aproape de Romania alte colturi ale lumii. Nu m-as fi gandit niciodata ca exista in alta parte obiceiuri ca ale noastre, munti si turme ca pe la noi, pastori ce vorbesc o limba straveche, dar pe care romanii ar putea-o intelege. Ma simt tot timpul pasind alaturi de
