- Istoric - nr. 228 / 18 Noiembrie, 2004 Insemnata asezare, Sarmasu isi are originile documentare din anul 1329, ca "Villa Sarmas", iar in anul 1461 face parte din localitatile romanesti platitoare a dijmei oilor: "census quinguagesimalis de Sarmas Michaelis de Swk". Vechi documente dovedesc majoritatea absoluta a populatiei romanesti in Sarmasu. In anul 1348 se vorbea despre "ecclesia parochialis in Sarmos", iar in anul 1438 despre Sarmasul Roman (Sarmas Walachalis). Sematismul jubiliar din anul 1900 face mentiunea ca pe la 1733 localitatea avea circa 150 romani, care aveau biserica si doua case parohiale. Preotii satului erau popa Petru, popa Teodor, ambii de confesiune unita si popa Simeon, ca preot ortodox, deci coexistau ambele confesiuni romanesti. Mai face Sematismul mentiunea ca "Sarmasul pe timpul conscriptiei ep. Klein era comuna curat romaneasca". Recensamantul din anul 1857 este primul document menit de a face cunoscute localitatea si locuitorii sai. Asezare destul de mare, Sarmasu avea un numar de 146 case cu 168 locuinte si 759 locuitori, care dupa religie erau constituiti din 710 greco-catolici, 28 romano-catolici si 21 reformati, deci romanii inca au ramas preponderenti. Pe parcursul anilor numarul romanilor din localitate scade tot mai alarmant. In anul 1910 face parte din localitatile mari ale judetului, avand 426 case si un numar de 2.101 locuitori, insa numarul romanilor este mai mic, doar 762, fata de cei 1.326 maghiari si 13 germani. Monumentul de la Sarmas este situat pe acelasi loc unde anterior a fost situata biserica care exista in anul 1348, precum si cele care i-au urmat in secolul al XVIII-lea. In anul 1812 sunt realizate lucrari de renovare. Din pisania situata deasupra usii pronaosului mai intelegem: "... la lucrul din lemn s-au inceput prin porunca a M.S Teleki Eõji diac ... Lapadus, din preuna cu satul", actul benevol al nobilului