Dulcele targ al Iesilor

Cetateanul turmentat

Vrand probabil sa ne defineasca mai bine, un analist politic din speta acelora inmultiti prin sciziparitate, ne asemuia cu Cetateanul turmentat din cunoscuta piesa a lui Caragiale. Adica, incerca sa sugereze dumnealui, si noi suntem derutati, desi alegerile bat, iata, la usa, si tot repetam, fara a afla raspuns, capitala intrebare: "Vorba e ... eu pentru cine votez?"

Daca ar fi citit cu un plus de atentie Scrisoarea pierduta, invatatul nostru analist ar fi bagat poate de seama ca situatia in care ne aflam e fundamental diferita de a Cetateanului vesnic turmentat. Pentru ca, de bine, de rau, noua ne-a ramas inca neatinsa posibilitatea de a alege: putem sa le dam votul alora, sau alorlalti; putem merge cu actuala putere, in caz ca suntem multumiti de prestatia ei, ori putem sa n-o mai sustinem si sa punem stampila in dreptul opozitiei unite. Ca, indiferent de optiune si, deci, de rezultatul scrutinului, nu avem motive sa fim optimisti, ca mica noastra experienta de pana acum ne trage de maneca, avertizandu-ne ca, pana la urma, nu exista deosebiri sensibile de calitate intre cei ce guverneaza si cei ce aspira sa le ia locul, este o cu totul alta chestiune. Problema noastra, insolubila, s-ar putea rezuma astfel: avem dreptul sa alegem, insa nu avem ce. Beneficiem de o libertate pe cat de larga, pe atat de inutila.

Personajul lui Caragiale, in schimb, nu are de ales. Ma tem ca nici nu-i da prin minte ca ar putea sa ajunga intr-o asemenea situatie. A ni-l inchipui incremenit la mijlocul drumului intre posibilitati, nestiind incotro sa se indrepte, e tot una cu a nesocoti spiritul si litera comediei. Pe Cetateanul turmentat nu-l traverseaza indoielile. E soldatul credincios al partidului la putere si nimic nu ne indreptateste a presupune ca ar fi putea sa-si schimbe, cine stie de ce p