Superlativul mizeriei morale
Am citit si eu, ca tot romanul deprins a citi, faimoasele stenograme reproduse fragmentar de pe internet in "Evenimentul zilei" de marti si in "Ziua" de miercuri. Nu exista vreo dovada palpabila ca stenogramele in cauza ar fi autentice, desi se zice ca persoane din anturajul puterii le-ar fi confirmat fidelitatea. Dar nici nu exista probe ca ar fi vorba de niste falsuri grosolane, "intoxicari" de campanie electorala, desi reprezentantii guvernului nu au ezitat sa le denunte ca atare.
Daca am lua, totusi, in calcul aceasta din urma posibilitate, atunci ar trebui sa convenim ca autorul mistificarii este un talent literar cum putine a cunoscut literatura noastra. Fiindca numai un foarte mare prozator ar fi putut sa inventeze asemenea scenarii, in care sa se miste plauzibil atatea personaje notorii, ale caror replici sa corespunda atat psihologiei si modului de a gandi proprii fiecaruia, cat si evenimentelor istorice recente la care trimit in chip neechivoc. Mai ales aici, in grija pentru detalii, niciodata arbitrare, si in multimea replicilor cu valoare de definitie caracterologica, maiestria potentialului masluitor mi se pare fara cusur si n-as ezita, la o adica, sa-l recomand, atat Uniunii scriitorilor, cat si Academiei, pentru premiile pe 2004.
Cum insa nu mi-a fost dat sa aud de existenta vreunui artist intr-atat de daruit de muze si cum, pe de alta parte, imaginatia realitatii s-a dovedit intotdeauna mai bogata decat orice fictiune artistica, ma tem ca textele cu pricina n-ar trebui judecate cu masuri literare, ci doar cu destul de incapatoarele masuri ale moralei elementare.
Nu mi-am imaginat niciodata ca oamenii de la varful treburilor politice ar fi niste sfinti ori ca grija lor de capetenie ar fi, cat e ziua de mare, soarta milioanelor de oameni care i-au ales sa-i pastoreasca. Dupa cum n-am c
