Cazuri de extrema urgenta
"Poate ma ajuta cineva cu o oferta de munca.
Vreau sa-mi continui studiile si sa imi sprijin familia"
Stimata si iubita doamna Sanziana Pop,
Ma numesc Marinescu Ana Maria, am 22 de ani, locuiesc in orasul Zimnicea si sunt studenta la Facultatea de Administratie Publica din Bucuresti, anul Ii, pe care din cauza lipsurilor materiale am intrerupt-o. Am o viata trista si grea. Mama mea s-a casatorit cu un barbat sanatos. Dupa venirea pe lume a fratelui meu si a mea, s-a constatat ca tata suferea de o boala grava de inima. A venit mai apoi pe lume si sora mea, Andreea, in 1986. Dupa nasterea ei, am aflat ca si mama sufera de o boala incurabila: schizofrenie. Tata s-a luptat cat a putut cu boala ei, cu suferinta lui, cu grijile legate de noi. Dar in 1991, a decedat, iar noi am ramas singuri, mama fiind mai mult prin spitale. Viata ne-a maturizat foarte devreme. Am avut grija unul de celalalt, am facut mancare, am spalat, am mers la scoala singuri. Cand tatal nostru a murit, Claudiu avea 11 ani, eu 9 ani, iar sora mea 5 ani. Numai Dumnezeu stie cum am crescut fara ajutorul nimanui, fara ocrotirea parintilor. Pensia de urmas era tot avutul nostru. Am suferit de foame, de frig. Andreea s-a imbolnavit de pielonefrita cronica din cauza frigului, Claudiu a avut si inca mai are probleme cu plamanii. Dar suferinta nu era la final. Intr-o noapte, mama s-a aruncat de la etaj. Gestul sinucigas nu i-a reusit si traieste, are o pensie de handicapat. Eu si fratele meu am absolvit liceul, Andreea este inca eleva in clasa a Xii-a. Claudiu lucreaza ca muncitor necalificat. Cat am stat in Bucuresti, ca studenta, am lucrat si m-am intretinut singura. Insa fara nici un sprijin material mi-a fost foarte greu.
Apelez la sufletul dvs., doamna Sanziana Pop, la cititorii revistei, poate ma ajuta cineva, nu neaparat cu bani, poate cu o
