Pînza îngheţată a nopţii de 12 spre 13 a fost sfîşiată simbolic în două puncte. Prima dată pe la 10 seara, cînd Traian Băsescu i-a surprins pe cei care aveau diverse idei prefabricate despre el. A declarat simplu şi ferm că aşteaptă rezultatul final al numărării voturilor şi că le garantează tuturor încrederea totală pe care o are în instituţiile statului. Vorbea chiar de acele instituţii care vor trebui să dea socoteală pentru incompetenţa cu care au organizat, supravegheat şi ratificat primul tur al alegerilor 2004. Vorbea de instituţiile care, în turul doi, au inventat secţii speciale de vot, apoi le-au desfiinţat, după o logică la fel de gelatinoasă ca vorbele faimosului Gherguţ. Adjunctul acestuia, un anume Cameniţă, se mîndrea că a dimensionat secţiile de vot pentru cîte 2.000 de alegători. Magnific, nu? Dar cînd a fost întrebat dacă ştia că traficul Gării de Nord este de 14.000 de oameni pe zi, a devenit sticlos şi le-a arătat reporterilor arogantul său posterior. Cîtorva sute de cetăţeni li s-a suspendat dreptul de vot. Autorităţi de calibru similar au ameninţat ziarişti şi observatori, au plimbat oameni cu autobuzele fraudei şi multe altele. Dar cum altfel ar putea arăta funcţionarii unui stat unde instituţiile nu acţionează decît la semnul sultanului? Traian Băsescu ştia bine toate astea, dar a avut puterea şi inteligenţa să acţioneze ca unul care cunoaşte valoarea momentului. Chiar dacă era prea tîrziu ca să mai culeagă simpatii electorale, în faţa alegătorilor s-a prezentat un om de stat care ştie cum şi cînd să modereze entuziasmele mulţimii. Ştiind că nimeni nu crede în răsturnările bruşte de personalitate, Băsescu a dovedit în aceeaşi seară că nu s-a schimbat cu totul. Somat să interpreteze acel neverosimil 50% din exit-poll-uri, a răspuns sec: "Am cîştigat alegerile ". Erau şi puţină frondă, şi puţină superstiţie, dorinţa histrionică de a surpr