La cea de-a XIII-a editie a Festivalului Uniunii Teatrelor din Europa, desfasurata intre 12 noiembrie si 4 decembrie la Porto, in Portugalia, Jack Lang, presedintele acestui for paneuropean, il evoca pe Giorgio Strehler si perioada de inceput a renumitului, de acum, club al oamenilor de teatru care, in 1992, cind lua fiinta, demonstra indrazneala si vizionarism. Mi-amintesc la fel de emotionata intilnirea cu fascinantul Strehler, care povestea atunci, la Düsseldorf, la prima editie a festivalului, cum s-a luptat cu regii, presedintii si guvernele de pe continent pentru a impune ideea unei constructii culturale care sa impulsioneze prin afinitati si legaturi spirituale procesul politico-economic in viitoarea Uniune Europeana.
Strehler n-a mai trait pentru a vedea cit de viabila a fost aceasta initiativa, si acum, cind se implinesc 7 ani de la moartea sa – a murit in decembrie 1997 –, cel mai frumos omagiu care i s-a putut aduce a fost chiar acest festival gazduit de Teatrul National „São João“ din Porto, cel de-al douazecilea membru al Uniunii, care a aderat in noiembrie anul trecut, angajindu-se sa organizeze festivalul.
In chip inedit, a treia editie a Festivalului UTE din acest an a fost integrata Festivalului international „Po.N.T.I“, organizat de teatrul-gazda incepind cu anul 1997, cu scopul de a revigora propria imagine, aflata intr-un impas. Directorul teatrului, regizorul Roberto Pais, dar mai ales directorul executiv, José Luis Ferreira, vorbesc cu pasiune despre noul program al teatrului, care a inceput sa se contureze prin prisma interferentei cu experientele teatrale cele mai novatoare de pe continent (au montat aici Eimuntas Nekrosius, Robert Lepage, Thomas Ostermeier), sustinut fiind si de personalitati originale ale trupei, precum regizorul si scenograful Nuòo Carinhas.
Din pacate, in Festivalul UTE, Teatrul „São João“
