Desfasurata pe paliere multiple, activitatea profesorului Paul Cornea – opera de pedagogie si actiune culturala modelatoare, acoperind citeva bune decenii – ofera imaginea unui edificiu complex si sistemic, in cadrul caruia pluralismul metodologic si interdisciplinaritatea sint puse in slujba unei viziuni dialogice echilibrate si integratoare, angajate pragmatic si deschise catre principalele provocari epistemice din cimpul cercetarii literare internationale.

Nu-mi propun in cele ce urmeaza decit sa „decupez“ dintr-un continent vast, cu varii forme de relief, citeva „teme ale autorului“, revelatoare pentru profilul sau teoretic, pornind de la un foarte succint profil al operei. Travaliul in echipa, materializat – intre altele – prin editarea a cinci volume de documente si manuscrise literare, prin monografierea unor reviste literare romanesti din secolul al XIX-lea, prin volumele realizate in colaborare despre ideologia si poetica romantismului autohton, prin articolele de dictionar, reprezinta un prim versant, desfasurat el insusi pe mai multe niveluri: un nivel erudit – documentaristic, arhivistic si textologic –, un nivel istoriografic de tip „monografist“, un altul implicind studiul ideologiilor literare, al istoriei ideilor si al teoriei curentelor, in fine, un nivel „structural“, vizind studiul poeticii, al retoricii si al stilisticii romantice.

In centrul edificiului se afla studii unitare de mai mare sau mai mica amplitudine (cu doi piloni esentiali: Originile romantismului romanesc si Introducere in teoria lecturii), in jurul carora graviteaza numeroase discursuri de escorta, expertize critice, comunicari pe teme de istorie literara, de teorie a istoriei literare, de sociologie a literaturii si comparatism, teoria lecturii, hermeneutica si teoria canonului literar s.a.m.d., prezentate cu prilejul unor reuniuni stiintifice din tara