Ceata este un fenomen cu totul aparte pentru bacauani. Orasul este situat pe malurile Bistritei, intr-o zona joasa, astfel ca, mai ales in sezonul rece, ceata este frecventa. Acest fenomen insa ii sperie pe bacauani mai mult decat se intampla in alte zone ale tarii. Ceata la Bacau inseamna, de fapt, posibilitatea ca, in orice moment, orasul sa fie scufundat intr-o baie de vapori de amoniac, provenitI de la combinatul chimic Sofert. Parafrazand cantecul, cine a pus combinatul in drum, ala a fost chiar om nebun, din moment ce a pus o increngatura uriasa de instalatii chimice, care utilizeaza ca materii prime substante chimice dintre cele mai otravitoare, in coasta unui oras cu 200.000 de suflete, unde se stia ca disiparea vaporilor poluanti se face cu mare greutate. Problema cea mai mare este ca nici macar in ultimii ani, cand bacauanii au fost scufundati foarte des in baia de amoniac, nu s-a facut nimic pentru reducerea emisiilor poluante.

Bacauanii au uitat, practic, cum e sa respire aer curat, mai ales la sfarsit de saptamana. In plus, iarna, ceata densa se transforma intr-un burete care se imbiba cu vapori de amoniac si care tine otrava pe sol, fara sa ii dea voie sa se risipeasca in atmosfera inalta. Pacostea a aparut inca de pe vremea lui Ceausescu, cand un combinat chimic, programat initial sa fie construit la Tecuci, a fost plantat langa Bacau. Dupa revolutie, liderii societatii civile au cerut in mod repetat inchiderea unitatii sau macar reducerea activitatii, pentru reducerea poluarii. Ceva sperante ca Bacaul sa iasa de pe harta celor mai poluate localitati din tara chiar aparusera, dar s-au topit treptat, mai ales dupa ce combinatul a incaput pe mana omului de afaceri Ioan Niculae, prin firmele pe care le conduce. Chiar si activitatea combinatului a cunoscut destule curbe sinuoase, de la activitate in plin la disponibilizari masive sau concedii fortate