Caius DOBRESCU
Eminescu. Monografie
Editura Aula, Colectia „Canon“,
Brasov, 2004, 348 p.
Ar fi fost de asteptat ca o monografie analitica despre Eminescu, scrisa de un intelectual critic pe cit de incomod, pe atit de ambitios si articulat precum Caius Dobrescu, sa stirneasca reactii mai vii si mai numeroase decit cele doua-trei comentarii de care a avut parte in peste sapte luni de la aparitie. Recent acordatul premiu pentru critica si istorie literara al revistei Cuvintul constituie, intr-un fel, o reparatie morala (in definitiv, debutul in volum ca teoretician cultural si eseist de atitudine al poetului brasovean a fost cautionat – in 1998 – tot de catre Mircea Martin, ca director al Editurii Univers).
E de discutat in ce masura o colectie editoriala cu profil didactic, neconformista, dar fara mare portanta precum „Canon“ e in masura sa puna cu adevarat in valoare un demers de acest tip. Optiunea lui Caius Dobrescu pentru Aula reafirma desigur (si) o veche solidaritate cu proiectul „pedagogic“ al mentorului sau Alexandru Musina. Trebuie amintit insa si un alt amanunt: scrierea prezentului volum nu ar fi fost posibila in absenta piedicilor – explicabile prin umorile resentimentare ale adversarilor – pe care comisia de acreditare academica, condusa de presedintele Academiei, le-a pus cu obstinatie autorului, conditionindu-i avansarea in ierarhia universitara de publicarea unei monografii. Si aceasta in conditiile in care grila de selectie aplicata altora se dovedeste cu mult mai laxa, iar Caius Dobrescu avea deja in palmares trei volume notabile de critica ideologica, eseistica si teorie socio-culturala: Modernitatea ultima (Editura Univers, 1998), Semizei si rentieri (Editura Nemira, 2000), Inamicul impersonal (Editura Paralela 45, 2002). In fine – nu ne ramine decit sa-i multumim comisiei pentru faptul ca a stimul
