Dacă nu punem la socoteală catastrofele naturale şi nenorocirile create de uragane şi cutremure, luni a început una din acele săptămîni aparent faste: preşedintele american, Bush, zîmbeşte la Bruxelles, preşedintele francez rîde, la Beirut masele manifestează pentru încetarea ocupaţiei siriene, ceea ce le-ar plăcea şi americanilor, în Irak se discută despre noul guvern, iar premierul israelian Sharon a obţinut aprobarea cabinetului său pentru retragerea din Gaza. Votul a fost confortabil, 17-5, opozanţii au fost din propriul său partid, cîteva personalităţi din Likud, printre care Benjamin Netanyahu, ministru de Finanţe şi rival la funcţia supremă din stat, şi Natan Sharanski, ministru pentru Ierusalim, fost disident sovietic, din principiu împotriva oricărui compromis: "E un pas dramatic şi cu efecte de lungă durată, luat pe bază unilaterală, fără a fi legat de vreo concesie a celeilalte părţi". Dar prin acest compromis, pare că începe să se desfacă unul din nodurile care blochează de ani de zile situaţia din Orientul Mijlociu, relaţiile dintre ţările occidentale şi lumea musulmană şi arabă. Un prim gest de bunăvoinţă din partea israelienilor a fost eliberarea a 500 de deţinuţi din închisori. Au coborît din autobuze făcînd din degete V-ul victoriei: s-a tras în aer, au fost fluturate steagurile Autorităţii palestiniene, lacrimi de bucurie au însoţit reunirea familiilor şi prietenilor. "Nu-mi vine să cred că simt în nări aerul libertăţii, că o să-mi revăd familia", spunea Abu Madala, unul dintre prizonierii eliberaţi, citat de Associated Press. 50 de foşti deţinuţi s-au îndreptat apoi spre Ramallah pentru a se întîlni cu Mahmoud Abbas, liderul recent ales în locul lui Yasser Arafat. Este evident că gestul israelian i-a întărit poziţia, deşi nu sînt puţini cei care ţin alte socoteli: în închisorile israeliene mai sînt 7.500 de deţinuţi palestinieni. Dintre cei