Nozdriov al nostru
Va mai amintiti de ticalosul Nozdriov, personajul in seama caruia trecuse Gogol delicata sarcina a deconspirarii necuratelor achizitii efectuate de Cicikov? Si va mai amintiti ce predictie incheia succintul portret al acestuia din "Suflete moarte"? "Nozdriov nu va pieri asa curand de pe fata pamantului. E pretutindeni printre noi, si poate ca poarta numai alta haina." Ei bine, avem si noi Nozdriovul nostru si am da dovada de usuratate si, cum se exprima scriitorul rus, de "lipsa de agerime a mintii" de nu l-am arata cu degetul.
Daca intri intr-o adunare, il recunosti de departe dupa galagia pe care o face. Un Nozdriov care sa stea deoparte si sa ia aminte la mersul discutiilor nu exista. El se baga neaparat in vorba, ca si cum ar avea pareri ce nu suporta a ramane nerostite, emise cu ton ridicat, ca de cearta. E categoric, ba chiar taios in afirmatii, nu admite a fi contrazis. Iar daca simte fie si o umbra de neincredere din partea ascultatorilor, devine intolerant si agresiv. Fiindca, indiferent de chipul sub care se arata, nu se concepe altundeva decat in centrul atentiei. Totul e facut la el sa capteze: cuvintele mari, gata sa-i iasa din gura, in aceeasi ordine si la orice ora, ca un tic nervos, tonul inalt al glasului, capabil sa acopere orice voce, miscarea parca necontrolata a bratelor, destinata a umple pauzele, grimasele presupus expresive ce-i desfigureaza chipul, clatinarile dezordonate ale capului, despre care nu stii daca incuviinteaza ori dezaproba, rasul strident, aproape isteric, de cocota masculina. Nozdriov e un superficial, mascand prin agitatia de suprafata inconsistenta din adancuri. In pofida aparentei diversitati a ocupatiilor si a baraganelor de competente afisate, nu se pricepe bine la nimic. S-a amestecat in politica (si se mai amesteca uneori), amagind lumea cu viitoare, neindoielnice izbanzi, pre
