Ziua de dupa
Ieri a fost ziua pacalelilor. Ziua in care traditia te avertizeaza ca poti sa te astepti la o farsa. Sau la mai multe. Ca poti face si tu o farsa, prietenilor si nu numai. Asadar, daca auzi ceva neobisnuit, reactia cat se poate de obisnuita este sa-ti spui ca e vorba despre o pacaleala.
Cateodata insa, noutatile pe care le auzi de 1 aprilie nu sunt pacaleli. Ai vrea tu sa fie, dar nu sunt. Monitorizand cele ce se intampla in ziua zisa a pacalelilor, te trezesti uneori in plin cosmar. Valul de scumpiri pe care intai april curent le-a adus in carca noastra nu este, din pacate, o pacaleala. Mai degraba e o maciuca butucanoasa care te-a palit drept in moalele capului. Cu sase procente in plus la pretul benzinei, cu gazul metan intrandu-ti in portofel (si iesind de acolo cu tot ce poate apuca), cu accizele majorate si cu listele de medicamente compensate refacute taman la fix pentru a eutanasia elegant pensionarii si activii de-o valma, taramul glumei si farselor este parasit brutal si simti ca te-apuca disperarea.
Acum, gandind si la drept vorbind, de ce sa fie pacalelile la ele acasa doar de 1 aprilie?
Unii au inteles ideea asta.
N-au inteles-o numai, au si aplicat-o, si rau nu le-a mers, doamne fereste!
Domnu' actual senator Iliescu ne-a tot pacalit 15 ani. Si ce? Mai mult ca sigur, domnia sa va fi ales la 10 aprilie presedinte al social democratilor. Pacaleala dumnealui a fost o pacaleala globala. Nationala, trainica, serioasa, de nadejde. Alte pacaleli au fost mai mititele, mai de provincie. Cand actuala excelenta nea Costica ne-a pacalit prima oara, nu era aprilie, ci mai. Mai apoi, dumnealui ne-a tot pacalit 11 ani, pana s-a vazut acreditat pe langa barbosul de la Havana, alt pacalitor de zi cu zi care-o duce bine mersi de-aproape o jumatate de secol, si inca mai spera.
De fapt, pacalelile pot a
