S-o dus ieri babele noastre barfitoare sa bea si ele o cafea departe de mizeriile care se intampla prin "dulcele" targ. Si-o ajuns tocmai prin Neamt, la Casa Arcasului. Nici bine nu s-o asazat saracele la barfa cu o cafeluta, ca in locatia cu pricina apare un gagauz borat cu ceas la gat care o coborat boland de la volanul mertanului. Ati ghicit! Era panarama panaramelor, avocatu' lu' peste prajit care s-o asazat la masa impreuna cu nevasta si una dintre nepoatele sale. Mai sprintara din fire, nepoata gagauzului s-o dus sa-i ia cadou lui panaramei. Da', sorpriza mare: i-o luat o lingura de lemn si-un fluier. Dupa ce-o vazut produsele, gagauzul borat o apucat fluierul si-o inceput sa cante o doina de jale imaginandu-si ca sunt mari sanse sa ajunga in lingura de lemn. Culmea ca nimeni nu i-o dat nici un ban desi nu prea se deosebea la fatau de cersetorul de langa el. De ciuda ca nu le-o tihnit cafeaua, babele noastre barfitoare ne-o spus insa o poveste despre gagauzul borat si mertanul luat pe banii fraierilor care au cotizat la Odaia de Comert a gagauzului. Pai auziti, fratilor, si va cruciti. Boratul aista o platit din banii Odaii toate ratele masinii, numai ca valoarea reziduala n-o mai platit-o Odaia ci insusi gagauzul, care s-o trezit apropritar pe banii fraierilor cotizanti. Si, apropos de gagauzul boland. Cica javra asta cu chip de om o facut un drum la un mare om de la Bucale ca sa ne parasca. Numai ca, in loc de buna ziua, s-o trezat cu mare sut in moale de-l doare inca popoul, desi mertanul are scaun care face masaj. In rest, piticul aista gagauz ramane la fel ca si pana acum: un borat, o javra ordinara, un om lipsit de carater care ar vinde-o si pe ma-sa la carti si cu care nici un om n-ar trebui sa vorbeasca pentru ca a doua zi se poate trezi cu un cutit in spate.

S-o dus ieri babele noastre barfitoare sa bea si ele o cafea departe de mizeriile c