Un ideal tangibil: ignoranta
Intr-o dezbatere televizata asupra statutului actual al scolii, un pedagog, a carui junete nu-l impiedica sa se rosteasca apasat in numele experientei didactice acumulate, afirma ca lipsa de interes a tinerei generatii pentru invatatura e fireasca. Scoala, zicea dumnealui, nu mai raspunde demult adevaratelor trebuinte ale elevilor, oferindu-le cunostinte in mare parte nefolositoare pentru viata. Si pedagogul nostru dadea, ca sa fie mai convingator, exemple din sfera istoriei si geografiei, care mai mult i-ar incurca pe copii in viitoarea lor cariera, decat le-ar fi de ajutor, sugerand ca traditionalul concept al "culturii generale" e, astazi, depasit, impunandu-se o revizuire a lui din temelii. Daca singurul rost al omului pe pamant e acela de a munci pentru a castiga bani, atunci probabil ca revizuirea in cauza e mai mult decat necesara. Cam prea usor dispretuita scoala traditionala se intemeia insa pe convingerea ca principalul ei rost sta in formarea armonioasa a personalitatii, nu in stricta pregatire pentru o profesie lucrativa. Inainte de a-si insusi o meserie de pe urma careia sa traiasca, tanarul trebuia sa invete cine este, pe ce lume traieste si care-i e locul in cuprinsul acesteia, ce i-a dus mintea pe inaintasi si cate dintre intrebarile ce nu i-au lasat sa doarma au ramas inca fara raspuns. Asta insemna "cultura generala" spre insusirea careia si-au ros hainele atatea generatii de scolari si pe care un curent pretins innoitor se sileste a o arunca la groapa de gunoi.
Sigur ca se poate trai si fara cultura generala. Ba, daca nu esti pretentios, se poate trai foarte bine. Starea de furnica harnica nu reclama cunostinte teoretice si, cu atat mai putin, exercitiul gandirii. Ajung doar cateva reflexe practice, initial conditionate, apoi trecute direct in codul genetic.
Am, totusi, impresia ca reneg
