Dictatul corectitudinii politice si obedienta arhiepiscopului de Köln
Natiunea germana nu este mai schizofrena decat toata lumea de astazi. Dar se straduieste sa arate, sa se infatiseze astfel, sa-si etaleze permanentele stari de nervozitate, de insuficienta, de iritatie, sa-si insuseasca si sa-si asume rolul de intelectual hipersensibilizat pana la nevroza prin forta imprejurarilor unui secol nefast prin vina antecesorilor sai. Se cultiva in Germania de astazi un soi de narcisism moral care nu se sinchiseste de anumite iesiri spre isterie. Ba dimpotriva, pare chiar sa le celebreze ca evidenta a implacabilei si irevocabilei distantari de propriul trecut ce nu vrea sa treaca. Pentru ca toata operatia asta de epurare si cathartizare permanenta are si un ciudat efect invers: cu cat isi cerne cineva mai abitir cenusa in cap, cu atat creste evidenta candorii sale morale, pana la concluzia ca el nici pe departe nu poate fi suspectat de o vina oarecare.
Aceasta nu inseamna ca intreprinderea cu pricina nu este mai mult decat onorabila, deseori chiar si valoroasa prin rezultatele pedagogice si estetice pe care le da. De buna seama ca este necesar si bine ca lucrurile sa fie intotdeauna prinse la radacina, sa rasune cu orice ocazie intrebarile de fond si de principiu, sa nu se escamoteze nimic din ceea ce se poate discuta in felurite contexte, cu atat mai putin aspectele dureroase, ranile deschise. Ele nu se vindeca in timp, ci odata cu vociferarile pe marginea lor parca sporesc in virulenta, de vreme ce sunt putini cei care nu se considera chemati, apti sau responsabili sa le abordeze.
De cand mediile de masa sunt pe cale de a ne deposeda si de restul de viata pe care ni-l mai lasa societatea si de restul de constiinta pe care ni-l mai rezervaseram noi insine, toate aceste discutii se poarta tot mai intens, dar si cu o sporita nonsalanta - intru to
