Tableta pascala
Parcurgand Saptamana Patimilor lui Christos, imi indrept gandul, cu voia dumneavoastra, spre obijduitii acestei tari. Spre ei, frustratii care n-au spatiu de manevra din pricina pilelor, spre ei, suferinzii din cauza minciunii, mizeriei morale, hotiei si crimei. Spre cei care mai cred ca locul romanilor este in Romania, nu prin canazi si australii de-mprumut.
Spre naivul care da concurs pentru postul de preparator universitar - alaturi de fiul lui Domdecan - si-apoi se-ntreaba de ce sunt infrant, oare nu stapanesc bine materia? Spre frumosul credul in indemnul reginei Isabela a Spaniei, indemn adresat altui stupid de cariera, Cristofor Columb: "Mergi drept inainte! Si, daca pamantul pe care-l cauti nu exista, Dumnezeu il va crea intr-adins, pentru a-ti rasplati indrazneala".
Spre ei, invinsii niciodata invinsi, spre cei care privesc traiul in Romania ca pe o forma de purificare a sufletului, fara sa se-ntrebe de ce nu le vine si altora randul la purificare, ca loc e suficient. Spre cei care, asemenea maidanezilor, sunt zilnic vanati de hingherismul statal, spre cei pierduti in forfota anonima a oraselor ori in paloarea maruntelor sate. Spre cei care-si panseaza stomacul si inima cu lacrimi. Spre intotdeauna uitatii de la marile banchete ale vietii.
Spre cei care - asa cum terapeutul Secspir recomanda intr-o reteta - isi raman credinciosi lor insilor, spre cei ce stiu ca bisericile sunt in noi, si degeaba te vlaguiesti in rugaciuni publice, daca tot ticalosia ti-e busola.
Spre toti acestia imi suflu acum suvoaiele repezi ale inimii. Spre inadaptatii care nu se pricep sa tradeze, pentru ca a trada e-o abdicare de la estetica morala. Spre cei care-si tin aura in noptiera, ca niste sfinti in devenire. Spre cei ce stiu sa-i multumeasca Cerului intai pentru rau, si-abia apoi pentru bine, pentru putinul bine, orican
