Multi cercetatori sunt mai departe nedumeriti ca "Primavara pragheza" isi gasea la Bucuresti, in 1968, un simpatizant in persoana lui Nicolae Ceausescu. Secretarul general al PCR - explica domniile lor - nu se putea mandri cu amploarea si radicalitatea reformelor de sub Alexander Dubcek.
de ION CRISTOIU ISTORIA CA TELENOVELA
Cum de saluta atunci Nicolae Ceausescu un proces pe care il refuza in Romania? Si pentru ca nedumeritii se dumiresc ei insisi, fiind vorba de o nedumerire oratorica, respectivii cred ca liderul de la Bucuresti sprijinea doar politica externa a liderului de la Praga. Desi pare de betonul unei axiome, la o cercetare mai atenta, teza dezvaluie numeroase slabiciuni. In plan extern, mai precis in cel al relatiei cu Moscova, Dubcek era un crestin fata de paganul Ceausescu. Fostul conducator al Romaniei contesta hegemonia URSS in lagarul socialist, cocheta cu dusmanul numarul 1 al Moscovei, Beijingul, cerea reformarea Tratatului de la Varsovia, voia Consfatuiri Internationale ale comunistilor de o maniera autentica, si nu niste simulacre pentru ca rusii sa-si dicteze vointa. Nimic din toate acestea la Alexander Dubcek, a carui obedienta fata de Kremlin ramane in afara oricarei discutii.
Nicolae Ceausescu nu-l sprijinea pe Dubcek ca pe un posibil aliat in lupta pentru independenta politicii externe. Nu-l sprijinea nici pentru ca vedea in socialismul liberal de la Praga idealul de socialism catre care ar fi vrut sa indrepte si Romania. Dimpotriva, asa cum se desprinde din cele discutate cu ambasadorul rus la Bucuresti, la 25 august 1968, dimineata, avea multe obiectii la mutatiile din politica interna a Cehoslovaciei. Astfel, el i-ar fi declarat lui Basov: "(...) si noi le-am facut anumite critici cand am fost acolo. Le-am spus: trebuie sa apelati mai mult la clasa muncitoare (...). Le-am spus si o serie de observatii in l
