Daniel Sandru

Prefectul Iasului e un om foarte ocupat: оntre un tras cu ochiul pe ecranul laptop-ului ce-i оnfatiseaza оn toata nuditatea coridoarele Casei Patrate si supervizarea "gaitelor" de tip Elena Udrea care, оn timpul serviciului, pozeaza deocheat pentru gazete, mai face cate-un drum la Bucuresti, cat sa se europenizeze pe fonctie. Оl mai controleaza pe ala micu’, Salavastru, sa vada de-a depasit au ba norma la fumigenele politice, mai scoate din stoc cate-o fiola pentru subprefect, оl mai suna pe Relu, numai ca sa auda de la celalalt capat al firului liberalul "haraso". Mai vorbeste despre interesul contribuabilului, despre transparenta decizionala si institutionala, ca toate astea nu costa, оsi mai aminteste de aeroport si, cand primeste declicul, mai merge cu gandul pe o posibila, dar foarte improbabila autostrada Iasi-Odessa. Acestea toate, si multe altele – dar nevazute, neauzite – оi ocupa prefectului Radu Prisacaru vreo 12-14 ore pe zi, dupa propriile-i declaratii. Lucrand оn acest absolut stahanovist, nebunesc, infernal ritm de vreo patru luni оncoace, e limpede ca nu mai are timp de "farafaslacuri". Cum ar fi, de-o pilda, "moftul" unor gazetari, nascut оn temeiul legii liberului acces la informatiile de interes public, de-a li se explica modul оn care s-a realizat contractul dintre administratia judeteana si un restaurant ce functioneaza оn incinta acestei institutii. Nu neaparat problema gazetarilor ma intereseaza pe mine aici, оn mod direct, cat ma priveste situatia unui prezumptiv cetatean care ar fi avut o astfel de solicitare. Ni se spunea, de pe panourile electorale ale Aliantei DA, aflata acum la guvernare, si al carei reprezentant оn teritoriu este Radu Prisacaru, ca, din 28 noiembrie 2004, e "gata cu hotia!". Ori, hotia apare, de obicei, acolo unde exista netransparenta, si mai ales acolo unde e vorba