Doamne ce-am mai ras ieri, stemati cetitori, de credeam ca o sa crapam, nu alta. O venit una din babele naostre barfitoare si ne-o povestit vreo cateva, tare nasparlii, despre prociuroriul Pifan. Cica Pifan aista ii atat de taranoi ca, atunci cand merge pe strada, ii cade lutul din buletin si i se opreste intre degetele de la picioare. Cica se lauda ghertoiul aista cu floare la curea ca e un fel de Serju Niculaiescu si ca regizeaza la greu dosare prin parchete. Ca, deh, o arestat si el un schiop si doi tatuati si se lauda ca e marele Corado Catani al giustitiei iesene. Da' taranul tot taran, povestea baba, are in sange chemarea lemnului si poate de aceea bea la crasma aceea mocaciune de la casa studenteasca care e facuta din mult lemn. Asa tare se mai bucura Pifan aista cand da ochii peste cap si se uita heghis cu un ochi la slanina si cu altul la smantana si isi spune in sinea lui ca o sa agiunda erou si celebru mai ceva ca teiul lui Eminescu, ca tot vorbeam de lucruri lemnoase. Sa stea linistit nea Pifan si sa bea in continuare mocaciune ca, daca ar sti ce vorbesc babele noastre barfitoare despre el, ar incepe sa se umezeasca urat de tot la pampersi. Noi nu spunem nica, dar suntem convinsi ca nea Pifan stie prea bine despre ce-i vorba ca, doar e barbat bine, nu-i asa?

Abulasei se gandeste cu spaima la bulau

Valeu, mangleala mare la rejia de carute eleftrice din targ, unde dereftorul Abulasei sta chitit pe sub berou de frica lui Ingi-Imgi, Valica Gangurel de la prefeciura. Ca are don' Abulasei un jmen de jmen cu niste stocuri de sina din Viena deposedata nu doar de lebede, ci si de sinele din asfalt. Ca tot vorbeam despre sinele aiestea, babele noastre barfitoare ne-o spus ca conu' Abulasei o vrut sa faca si el un ghisaft si o adus in magazie tonaraie de sina semibuna second-hand. Daca n-ar fi fost ziarul care face lumina, demult acea