Liderul Basescu
Managementul privit ca un control excesiv al oamenilor, ca supraveghere si monitorizare a acestora si a actiunilor lor omoara spiritul creativ, produce inhibitie, taie elanul.
Traian Basescu nu are nevoie de manageri, ci de lideri. Atat in propriul partid, cat si in executiv. Liderii impulsioneaza, accelereaza, inspira. Ei elibereaza colaboratorii de constrangeri.
Partidul Democrat a fost pana in decembrie anul trecut o stare de spirit. Insuflata si intretinuta de liderul sau autoritar si victorios. Dar puterea nu e opozitie. Una e sa fii capabil sa construiesti si alta sa vezi paiul din ochiul celui care face. La nici trei luni de guvernare, marinarul-presedinte si-a dat seama de inconsistenta cabinetului pe care cu forta sa l-a impus. A anuntat alegeri anticipate. Dar birocratii Aliantei au sarit ca arsi. Cum sa-si piarda fotoliile in care nici nu urcasera bine? Cum sa lase de bunavoie ciolanul? Presedintele s-a repliat, dar tot n-a vazut la premier si echipa sa o viziune. Ei conduc dispunand, afundandu-se in supramanagement. Contraproductiv. Inundatiile din Banat, medicamentele compensate, actele de justitie sunt tot atatea dovezi ca barca Tariceanu ia apa la toate inchieturile. Desi opozitia e roasa de conflicte interne si nu are nici o reactie, increderea populatiei in guvernarea portocalie scade vazand cu ochii. Basescu e singurul constient de acest lucru.
A dat lovitura cu eliberarea ostaticilor din Irak, pregateste cu luciditate viitorul popular european al partidului sau, tace cu privire la anticipate, dar tocmai de aceea am credinta ca le va face. Expira si perioada de sase luni in care a barat intrarea oportunistilor in PD. Dar va atrage in partid imediat dupa alegerile nationale de luna viitoare oameni capabili sa conduca. Acum nu-i are. Tot dinozauri a numit in esaloanele doi si trei ale executivulu
