Ce vă deranjează la formatorii de opinie? ...În primul rînd şi pe primul interlocutor, un domn care lucrează în "domeniul public" şi care are peste 40 de ani, întrebarea l-a făcut să mă întrebe, la rîndul lui, "cum adică, formator?". Pentru că, cel puţin în ceea ce-l priveşte, invitaţii la talk-show-uri, pe care, dacă vroiam, îi putea număra pe "degetele de la o mînă", sînt doar oameni de rînd, unii care "îşi dau cu părerea şi iau şi bani pentru asta". Dar atît. Nu-i consideră formatori. "Pe mine mă deranjează că niciodată nimeni nu îşi cere scuze. Chiar cînd greşeşte. Mă enervează că toţi au mereu dreptate, că nu există unul care, cînd o dă în bară, să recunoască că a dat-o în bară. La noi, toţi vin cu ideile lor fixe de-acasă, idei de care ţin cu dinţii şi cu care merg pînă în pînzele albe şi chiar mai departe, neavînd simţul propriului penibil!" "...Sînt nişte nesimţiţi cu toţii." În chiar dimineaţa în care dezminţirea cum că doamna ministru nu a băut şi nu a spart pahare, se tipărise, negru pe alb, în locul probelor anunţate cu surle, tam-tam şi aroganţă, cu o seară înainte, o doamnă, în faţa mea, la coadă la plătit "mobile", îmi explică ce e cu scuzele de după spartul capului. "Că aşa au făcut şi cu Băsescu, şi cu scandalul cu flota. Cui i-a mai păsat pe urmă de dovezile contra acuzelor şi pro-Băsescu? Cînd cineva are interes să te discrediteze, păi te bagă presa bine în rahat, te dă la toată lumea să te miroasă, toată lumea strîmbă din nas, iar pe urmă degeaba te speli tu şi cu parfum de roze, că ăia de te-au mirosit înainte, tot cu mirosul ăla rămîn în cap!" "...În ceea ce mă priveşte", o doamnă vînzătoare la un butic de cartier, căutîndu-şi cuvintele cu ochii lipiţi de o dezbatere pe tema mineriadei, "eu nu îi mai înţeleg deloc". "Una la mînă - îmi zice - de ce atunci ni s-a zis că minerii au făcut bine şi că au plantat flori, iar acum că au făcut rău