Fricosii din politica actioneaza doar in haita. Stau ascunsi in barlogul imunitatii, cei care dispun de un astfel de barlog, si ataca la drumul mare. Doar impreuna. Se indeamna unii pe altii, isi arata unii altora muschii, chiar si coltii. Se lauda reciproc si cand sunt batuti, pentru ca deseori se intampla sa o mai si incaseze, isi ling ranile. Nu au o tactica anume, nu stapanesc artele martiale ale luptei politice sau de alta natura. De altfel, dumnealor nu le place deloc lupta fata in fata. Ei pun la cale doar atacuri in haita, fiind adeptii proverbului care ne demonstreaza noua ca "unde-i unul, nu-i putere...". In politica, mai bine zis in jungla politichiei noastre, lupul singuratic nu are nici o sansa sa supravietuiasca, mai ales daca si-a propus, ca un naiv, sa ramana, ca singurul exemplar existent inca in viata, "sarac si cinstit". In mai toate partidele se actioneaza de la o vreme incoace numai in haita, acolo unde interesul haitei primeaza. S-a dus perioada romantica a politicii romanesti cu zeci de partide de buzunar. N-am auzit, in acele timpuri sa fi existat vreo haita de buzunar. Cei mai bucurosi ar fi fost hotii de buzunare. Interesant este ca, la vremea nasterii lor, noile partide, unele, e drept, si-au dat intre timp obstescul sfarsit, reprezentau oarecum ceva pentru societatea noastra, satula de partidul unic, de partidul-mama, de partidul-tata si de partidul-miner. Abia se mijeau zorii democratiei noastre fragile. Intre timp, poezia s-a risipit. Ne-am saturat pana-n gat de politica si de politicienii nostri. La inceput, pana sa se transforme intr-o haita, partidul mai avea cate ceva sfant in el, mai intelegeai ceva din doctrina lui. Exista si notiunea de speranta... Pana a inceput transhumanta politicienilor. Plecau iarna de la un partid si soseau vara in alt partid. Spiritul de haita a facut din politicieni un nucleu periculos. Ca sa ramana ei in