Cred ca noi traim acum, la 15 ani dupa revolutie, un moment puternic depolitizat, in care miza culturala nu se mai pune pentru ca nici cea politica nu mai exista, in afara de vaga „intrare in Europa“. Sub comunism, ne-am obisnuit sa credem ca putea exista o cultura, fie ea si subterana, care rezista politicii. Nu ma pronunt aici asupra intrebarii daca aceasta chiar a existat in Romania acelor ani. As spune doar ca datorita faptului ca am crezut in existenta ei atunci, credem si acum in independenta culturii fata de politica.
Intrebarea insasi de la care porneste discutia de fata mentioneaza absenta unei mize culturale astazi, fara a spune ca lipseste si o miza politica. Or, eu cred ca pot exista fapte de cultura independente de politica, dar nu mize culturale, caci ele implica, volens nolens, o politica a culturii si aceasta a existat numai in epocile in care au activat forte sociale suficient de puternice – partide, reviste, grupuri de presiune – care sa impuna o astfel de politica.
Acum, asemenea grupuri nu exista pentru ca nimeni nu doreste sau nu accepta existenta lor si pentru ca nimeni nu mai stie sau nu mai indrazneste sa spuna ca stie ce anume este necesar culturii romane. Cu totii avem idei, dar nimeni nu mai dispune de certitudini si cu atit mai putin de adevaruri dogmatice. Un Crainic, un Nae Ionescu sau un Eugen Lovinescu sint astazi de negindit. Or, numai o imperioasa politica a culturii poate formula mize, adica idei sau programe pe care sa mizam si pentru care sa luptam.
Intrebarea redactiei poate fi inteleasa insa si intr-un sens mai slab, anume care ar fi valorile sau macar temele dominante ale discutiilor de astazi, in afara pasagerelor conflicte personale si de grup. Asa este, nici aceste valori nu par a exista. Aici insa as adauga ca, in absenta unor politici culturale puternice, este foarte greu, in orice epoca, pe
