Ultimul festival al stagiunii, of course. Teatrul Imposibil din Cluj a organizat in urma cu o saptamina prima editie a unei intilniri internationale de teatru experimental, despre care as spune (as spune; absenta mea de la primele zile ale festivalului nu-mi da dreptul la mai multa vehementa) ca e cel mai promitator eveniment de felul asta tinut pe meleaguri danubiano-pontice (dar mai am timp sa ma razgindesc, la anul). Ar putea fi, la rigoare, chiar un fenomen, insa unul extra-ordinar.

S-o luam usurel. Teatrul Imposibil e o „institutie“ de spectacole independenta, care are un sediu, dar nu si o sala proprie. Reprezentatiile din festival, ca si montarile si lecturile publice ale teatrului insusi, s-au tinut in spatii-gazda – la studioul Nationalului clujean (Euphorion), Casa Tranzit (intr-o cladire apartinindu-i senatorului Peter Eckstein Kovács), o sala cu dotari minimale, dar unde au loc tot soiul de activitati culturale inteligente, de la spectacole de teatru la concertele din Sarbatoarea Muzicii, la Casa de Cultura a Studentilor (care chiar asa arata, ca o onorabila casa de cultura, cu scaune departe de a fi comode), la Sala Mare a Teatrului National, la Casa Universitarilor, la Galeria de Arta a UAP. Din nefericire (si lipsa de solutii de moment pentru organizatori), festivalul a inceput cind anul universitar tocmai inchidea portile, in plin sezon de licente, ceea ce, intr-un oras fundamentat existential pe industria invatamintului superior, a scazut exponential numarul spectatorilor reali. Ca toate activitatile Teatrului Imposibil, Festivalul de Teatru Experimental Man_In_Fest (titlul e acelasi cu cel al revistei lunare pe care cei de la Cluj o editeaza de mai multa vreme) a fost pus pe picioare prin eforturile voluntare ale unui regizor cu vocatie de manager (m.chris.nedeea), ale unor actori, studenti si absolventi ai Teatrologiei de la Babes-Boly