RETETA DE VEDETA "Ce reteta?", ma ia olecuta cam repede actrita Maria Buza, chiar in fata Teatrului National! "Eu nu stiu sa dau retete. Vii la mine, eu gatesc si tu scrii!"
Brusca introducere, nu? Te cam ia de cap. Nu tu povesti frumoase si cu talc, nu tu amintiri dulcegi storcatoare de lacrimi... Pai, daca asa m-am simtit si eu dupa replica asta, ce sa-i fac?
In fine, cand m-am trezit (nu din pumni) din vorbe am ajuns acasa la mine, m-am trantit in pat si-am inceput sa ma gandesc.... Tot la mancare! Dupa ce mi-am consultat agenda in care de saptamani intregi n-am mai notat nimic si am remarcat ca am cam inceput sa tai frunze la caini, am decis ca e timpul sa admir pe altuâ cum taie! Si anume, cine stie ce bunatati pentru o mancare.
Deci... (Ca in limba romana toate propozitiile incep cu deci. Maine-poimaine o s-aud si pisica naparlita a maica-mii zicand "deci... miau"!)
PRIETENIE. "Eu am fost indrumata sa dau la teatru de o prietena", isi incepe povestea, fara legatura cu mancarea de pe masa, actrita si cantareata Maria Buza. "Ea, Lia Bugnar, era deja studenta in anul II si a insistat mult sa ma pregatesc, sa-mi fac un repertoriu pentru admitere. Dovada ca n-a gresit si ca eram foarte talentata, ca, sa stii, pe atunci eram mult mai talentata decat sunt acum, este ca am intrat a treia", adauga usor ironica. "Si iata cum teatrul romanesc s-a mai pricopsit cu inca una!" Imi parea ca teatrul e ultimul loc in care sa dau de inflatie. Sa ma fi inselat? Dar poate ca lucrurile nu stau chiar asa. Sau...
Fluturi si nostalgii
"Pe scena Teatrului National am ajuns pe cat de simplu, pe atat de frumos. As dori oricarui actor sa aiba parte de o asemenea intamplare fericita. Iar un om, un profesor, un mentor care sa aiba incredere in tine, sa te indrume, sa-ti deschida acea usa dincolo de care poti in sfarsit sa fii tu insuti tine aproape de
