Gustave Courbet (1819 - 1877), "apostolul uratului", a trecut in legenda ca fiind un personaj brutal si arogant, ale carui excese deveneau deseori subiectul cronicilor de scandal. Contemporan cu Gustave Courbet (1819 - 1877), "apostolul uratului", a trecut in legenda ca fiind un personaj brutal si arogant, ale carui excese deveneau deseori subiectul cronicilor de scandal. Contemporan cu pozitivismul si materialismul la care adera, el a contribuit foarte mult la dezvoltarea realismului pictural al anilor 1850. Calatoria pe care o face in Olanda in 1848 il influenteaza foarte mult, dar Courbet este mult mai aproape de pictorii monocromi, decat de luminozitatea din picturile lui Van der Helst, de arta caruia se simte atras intr-o vreme. Nu face nici o concesie pitorescului sau falsei pompe, pastreaza intacta o sobrietate accentuata in expresii si accesorii. Paleta sa de culori este in general sumbra si austera, factura sa de a crea evita virtuozitatea. In locul micilor formate, panze vaste si figuri in marime naturala, cu care spectatorul se confrunta cumva fizic. Courbet confera reprezentarii omului obisnuit, a experientei banale, o demnitate pe care pana atunci o aveau doar eroii istoriei. Nu i se pare mai prejos un subiect cum este cel abordat in "Indragostitii, sentimentele varstei tinere" expus acum la MNAR, decat o scena, sa spunem, in care Oedip dialogheaza cu Sfinxul. Courbet ajunge sa fie considerat de catre critici ca fiind cel mai important reprezentant al realistilor. "Les demoiselles des bords de Seine" ar reprezenta un avertisment in ceea ce priveste pericolele unei vieti burgheze lenese, acest tablou fiind o imagine a universului trist al luxului. "L`Atelier du peintre", o "alegorie reala", este o sinteza a ideologiei lui Courbet, partea nereusita a unui asemenea proiect fiind ca transcrierea simbolica ramane confuza. In timp ce "Le retour de la confere