Emil Boc a castigat alegerile locale pe un val imens de simpatie si gratie unui capital de imagine obtinut in perioada mandatului parlamentar, in special cu sprijinul presei locale si centrale, insetate dupa stiri de ultima ora.
Asteptarile clujenilor de la noua administratie au vizat, in iulie 2004, in special domenii ca reabilitarea strazilor, constructia de locuinte, cresterea nivelului de trai (in special prin atragerea investitiilor straine), realizarea centurii ocolitoare, decongestionarea traficului rutier, reabilitarea centrului istoric, spatii verzi, locuri de joaca.
Ca o chestiune generala care ar fi contribuit la realizarea acestor obiective, prevazute si in strategia de campanie a lui Emil Boc, clujenii se asteptau la o administratie mai dinamica, implicata activ in viata comunitatii locale, debirocratizata si dezbracata de clientelismul specific fostei administratii.
Hibele administratiei Funar au ramas valabile dupa mai bine de un an de la alegerea lui Emil Boc drept primar al Clujului. Cu tot aplombul sau democrat si look-ul occidental, actualul edil nu a reusit sa rezolve "problemele istorice# care se rasfrang asupra populatiei.
Situatia drumurilor era piatra atarnata de gatul administratiei Funar. Chiar daca fostul primar s-a scufundat odata cu aceasta problema majora (strazile pline de gropi fiind tema cu impactul negativ cel mai crescut in privinta imaginii lui Gheorghe Funar), clujenii suporta aceeasi situatie si in mandatul lui Emil Boc.
Desi s-a demarat deja un program de reabilitare a 288 de strazi, procesul de reconstructie a infrastructurii rutiere va dura ani de zile. Daca Funar era profund afectat din punct de vedere al imaginii publice de afacerile veroase ale "Delfinului#, nu putem spune ca Emil Boc ar fi luat vreo masura pe
