Cei care au pierdut continua sa se relaxeze, cei care au cistigat incep sa piarda. A trecut un an de cind in politica locala s-au schimbat in mod fundamental rolurile pe care „trebuiau" sa le joace fiecare dintre personajele implicate.

Vedetele scenei clujene au ajuns unele in opozitie, altele la putere, dar si opozitia si puterea au reusit sa faca mai mult sau mai putin din ce ne-au lasat sa credem in 2004 ca vor si ca pot. Unii traiesc intr-un confort psihic perfect o asa-zisa opozitie, iar altii, in „stresul" destinului de vedeta de la MTV, duc o viata foarte agitata de asa-zisa putere.

Departe de a-si fi facut datoria, si unii si altii au uitat cine credeau atunci ca sint.

Ioan Rus

In 2004, era ministru de Interne, a candidat la Primaria Cluj-Napoca, o candidatura care i-a fost fatala. Dupa ce si-a dat demisia din guvern in scopul evident de a convinge electoratul clujean ca este dedicat total acestui oras, a pierdut alegerile in favoarea lui Emil Boc.

Suparat pe clujenii care n-au inteles mesajul sau „superior" si au preferat vorbele goale ale unui discurs „mediocru", Ioan Rus s-a retras in munti, adica la firma Mercedes, unde si-a pregatit un grup de partizani care au navalit la scurta vreme peste baronii de pe Dimbovita, nimicindu-le cuibul.

Plini de resentimente mai vechi si de durerea celei mai mari infringeri suferite vreodata, competitorii pesedisti de la Cluj si-au varsat tot „focul" pe gasca lui Iliescu, sacrificindu-l pe batrin cu convingerea ca fac un lucru de toata lumea dorit.

Dupa aceasta revolutie pornita de la Cluj si condusa chiar de Ioan Rus, satisfactia pesedistilor locali a fost asa de mare incit au uitat cu totul de misiunea lor obligatorie, aceea de mai