O fata isi plimba cainele
Traia intr-o lume ciudata. Lumea ei. Un vecin din Tatarasi mi-a povestit ca o intalnea adesea, la ore neobisnuite, plimbandu-si cainele.
A facut o facultate tehnica, dar isi dorea sa fie primita intr-o manastire. Dorinta s-a dovedit imposibil de pus in fapt. Se simtea urmarita; umbre misterioase, masoni, calugari, propriile ei ganduri.
Mama, bolnava grav, cu putine sperante de vindecare. Speranta fetei – in Dumnezeu.
Cum pot fi toate acestea puse alaturi de cele intamplate la Taize? Cum se leaga uciderea brutala a unui sfant in viata, nonagenar prizonier intr-un scaun cu rotile, de persoana ucigasului, cineva bine educat, bine crescut, posesor al unei diplome universitare, vorbitor de limbi straine, femeie. Tanara.
Agca nu a reusit sa-l ucida, cu un pistol, pe Ioan Paul al II-lea. Luminita Solcan, din cartierul iesean Tatarasi, l-a injunghiat mortal pe fratele Roger Schultz, de la Taize, intr-o clipa care va ramane de cosmar pentru milioane de oameni si pentru multa vreme.
In 1991, secretara unui saptamanal local se ducea, ziua in amiaza mare, sa inmaneze niste hartii de serviciu, undeva pe strada Copoului. I-a iesit in fata o mogaldeata zdrentaroasa, un om al strazii. Omul strazii, in fapt o femeie intre doua varste, a ajuns in dreptul functionarei de redactie. A ridicat mana dreapta, ascunsa pana atunci la spate. In mana avea o jumatate de caramida; cu acea jumatate de caramida a lovit-o in cap pe nefericita ghinionista, doborand-o la pamant si umpland-o de sange.
Putea s-o omoare. N-a fost sa fie.
Unii isi dau foc, altii se arunca in aer in mod voluntar, murind sfartecati impreuna cu cei din jurul lor. Alienarea e pretutindeni la ea acasa, nelipsita din buletinele de stiri, hohotindu-ne la ureche.
Am auzit, astazi, cuvintele unor tineri catolici din Iasi: descumpa
