Cei doi piloni ai Europei sînt Atena şi Ierusalimul. În chiar ziua în care evreii comemorau dubla distrugere - în aceeaşi zi, dar la jumătate de mileniu distanţă - a Templului de la Ierusalim, grecii erau îndoliaţi de prăbuşirea unui avion cipriot chiar lîngă capitala elenă. Aşa a debutat această stranie săptămînă pentru o Europă aflată în plină derivă. O Europă însetată de orientare şi de unitate, care a uitat însă Ierusalimul. Or, iată că, oricît s-ar strădui societăţile apusene să-l expulzeze din viaţa politică, factorul religios, mai încăpăţînat decît şi l-a imaginat iluminismul, nu se lasă eliminat. Săptămîna a continuat ciudat. În timp ce o româncă, părăsită probabil de lumina raţiunii, îl înjunghia la Taizé pe campionul ecumenismului, Părintele Roger, iar sute de mii de tineri catolici se îmbulzeau, la Köln, în biserici, spre a fi alături de noul Papă, din sinagogi ale Ţării Făgăduinţei, în care s-a născut creştinismul, erau smulşi cu forţa evrei religioşi. Primii care, în temeiul celei dintîi religii monoteiste, au încercat în mod serios să schimbe faţa lumii contemporane, edificînd comunităţi ultramoderne, îmbinînd democraţia şi economia de piaţă cu respectul riguros faţă de tradiţii biblice străvechi, şi-au văzut speranţele spulberate. Dintr-un imperativ politic greu de înţeles, buldozerele le-au strivit grădinile, grădiniţele, casele şi lăcaşurile sfinte. Traumatismul acestor oameni - un şoc profund riscînd să afecteze identitatea şi să destrame unitatea poporului ales - nu va rămîne fără reverberaţii nici asupra asediatei civilizaţii occidentale, nici asupra şanselor universului creştin de a rezista asaltului terorist islamist. Fiindcă Israelul nu există în lume izolat. Statul evreu nu e decît un avanpost al civilizaţiei liberale apusene în Orientul Apropiat şi Mijlociu. Or, statul evreu e primul afectat de terorism, primul de la care cer ajutor americani