Daniel Sandru

Nimeni nu poate spune, mai cu seama de la Machiavelli оncoace, ca politica-i o fata mare ce poate prezenta oricand un certificat care sa-i ateste inocenta. Adeseori necitit si de obicei prost оnteles, creatorul manualului de cucerire si conservare a puterii numit "Principele" nici nu putea banui ca, dincolo de fi doar un instrument оn mana celor care au calitati de "homo politicus", puterea, atunci cand se priveste оn oglinda, descopera o fata care este de-a dreptul monstruoasa. Nici una dintre intuitiile secretarului florentin, fenomenale la acea vreme, nu mai prezinta astazi o chestiune necunoscuta pentru oricine a apucat sa guste din cupa puterii politice. Dar pentru un politician rezonabil exista o limita care оmpiedica transformarea puterii din mijloc оn scop оn sine. Mai cu seama pe plaiul mioritic, politicianul rezonabil este o "rara avis"; nici macar cei care оndeplinesc, de la un mandat la altul, roluri guvernamentale, nu vad оn puterea pe care o detin decat un scop a carui finalitate este aceea de a o apropia de absolut. Nemultumiti de ceea ce scrutinul universal caracteristic societatii contemporane le ofera, politicienii nostri sunt interesati sa transforme mecanismul puterii democratice – aflat, de jure, оn serviciul interesului public – оntr-o bomba cu ceas, a carei "explozie" este menita sa-i "propulseze" оn sferele "puterii dodoloate", ale puterii "complete" sau "rotunde", singura ce poate sa le-ascunda "colturile" inestetice ale devenirii lor ca oameni. Оmi pare ca scandalul stenogramelor PSD se оnscrie perfect оn acest tipar al puterii monstruoase, sau, mai bine spus, al puterii care denatureaza adevaratul scop al politicii. Caci imaginea pe care oricine si-o poate forma citind stenogramele PSD este aceea a micimii animalice a unor oameni care, urcand zi de zi la tribuna "prostiei solemne", se dau