La ce sunt bune sondajele?

Sa tot fie vreo cateva luni bune de cand cineva a avut ideea de a testa imaginea personalitatilor culturale romanesti, de ieri si de azi, in randurile opiniei publice. Iar rezultatele sondajului descriau o situatie dezastruoasa, pe primele locuri intr-un eventual top al popularitatii figurand nume pe care, din respect pentru valorile ale caror pozitii le uzurpasera, nu le voi pomeni. Multa lume aproximativ si cu deprinderea scrisului s-a scandalizat de aceste ciudatenii, aruncand vina in seama initiatorilor testului, care nu s-ar fi priceput ce si cum sa intrebe. Dar un sondaj e o foaie de temperatura si e caraghios sa faci raspunzator termometrul de altitudinea febrei. Daca un esantion asa-zicand reprezentativ dintre romani crede ca aceasta este ierarhia valorilor noastre intelectuale si artistice, e absurd sa ne trecem vremea cu revolte si lamentatii, cand mai cu minte ar fi sa luam act de jalnica realitate. Si, daca tot nu ne place, sa ne intrebam asupra adevaratelor ei cauze. Si, eventual, tocmai fiindca nu ne place, sa cautam solutii de indreptare a lucrurilor. Pentru ca, daca reperele chestionatilor sunt asa cum sunt, vina nu e in primul rand a lor, ci a celor care, datori sa le vegheze educatia, par sa fi fost ocupati cu alte indeletniciri. Insa nici un factor cu raspunderi clare in aceasta privinta nu s-a aratat ingrijorat de rezultatele dezastruoase ale propriei munci. Dovada ca, la noi, sondajele de opinie sunt inca simple formalitati, fara consecinte practice. Le comandam doar ca sa fim in rand cu lumea si ca sa aiba jurnalistii samanta de vorba; insa concluziile lor, de cele mai multe ori infricosatoare, nu ne schimba defel modul de a gandi si, mai ales, de a actiona. Sau, daca le luam totusi in consideratie, asta se intampla cu deosebire in chestiunile secundare, minore, nu in acelea de fond. Politicienii, bu