Pentru ca aproape nu se mai vedeau de sub limita procentului ce figureaza оn dreptul partidului lor prin sondaje, cei de la Partidul Conservator au lansat o campanie de strangere a semnaturilor pentru confiscarea averilor ilicite. Chestia ar fi una cu valoare civica, prin implicarea cetatenilor оn zona initiativelor legislative, daca n-ar avea cel putin vreo doua hibe. Оn primul rand, una de credibilitate, cata vreme se pot pune оntrebari despre modul оn care si-a construit presedintele acestui partid, profesorul Voiculescu-Antena, imperiul financiar. Corelate cu cele referitoare la ambiguitatea pozitionarii оn spectrul politic de care ma оndoiesc ca PUR ar fi scapat odata cu transformarea titulaturii, aceste semne de оntrebare pot marca limitele imaginii pe care o astfel de initiativa le are. A doua hiba pe care-o pot observa оmi pare a fi una mai de substanta, оntrucat are natura ideologica. Anume, ideea confiscarii averilor ne duce оnapoi, temporal, spre anii ’50, atunci cand clonele mioritice ale lui Stalin au propus si pus оn practica aceeasi chestiune, sub paravanul "nationalizarii mijloacelor de productie". Contradictia ideologica pe care o regasesc aici poate fi localizata оn ideea ca un partid auto-proclamat de dreapta sustine valorile unei stangi radicale, o stanga ce a facut posibila metanaratiunea raului politic din secolul 20. Nu stiu daca strategii оnvatacelului londonez оn ale stiintei politice cunosc delimitarile ideologice dintre stanga si dreapta, dar оn cazul acestei initiative ei par a fi mizat mai curand pe ura anticapitalista care exista оn imaginarul colectiv romanesc si care, nu оntamplator, a fost intensificata de propaganda specifica principiilor eticii si echitatii socialiste. Оnscriindu-se, ideologic, pe aceeasi linie, "conservatorii" par ca reitereaza povestile haiducesti, asteptand ca poporul sa-i aplaude pentr