Dezechilibrelor tot mai mari din simulacrul nostru de piata li se raspunde prin interventii dictate politic
Cu cat il urmarim mai atent pe Alan Greenspan, cu atat mai frapanta e impresia ca parca ar vorbi despre Romania. Presedintele bancii centrale a Statelor Unite a spus, la sfarsitul lunii trecute, ca in ultimii cinci ani ritmul de crestere al pretului imobilelor l-a depasit pe cel al inflatiei, dar si pe cel al veniturilor. Scumpirea actiunilor si cea a caselor au redus inclinatia spre economisire si au crescut datoriile familiilor. Majorarea considerabila a averilor a fost determinata in mare parte de cresterea preturilor. Miscarile de pe piata de capital si cea imobiliara au un impact din ce in ce mai mare asupra cresterii economice.
Intr-adevar, asa este in Statele Unite, iar la noi e la fel ca la ei. In ultimii 4-5 ani, pretul activelor s-a dublat, in timp ce economia n-a acoperit cu bunuri si servicii decat un sfert din aceasta crestere. Asta arata ca bisnita e profitabila, iar munca nu mai are sens. Tranzactiile cu terenuri, cu cladiri, cu actiuni sau cu marfuri fabricate de altii, in strainatate, aduc castiguri mult mai mari. Da, dar insuficienta muncii si a investitiilor directe trebuie sa se vada undeva. Unde? Ori in inflatie, ori in deficitele bugetare si comerciale. Si de unde se extrage pana la urma substanta pentru echilibrarea balantei? Din nivelul de trai, chiar daca temporar poate fi luata pe datorie.
Alan Greenspan nu lasa insa ideea neterminata, ci duce avertismentul pana la capat. "Majorarea considerabila a averilor a fost determinata in mare parte de cresterea preturilor", dar ceea ce oamenii percep astazi ca o abundenta a bogatiei poate usor sa dispara. El nu se sfieste sa recunoasca voalat iminenta unei crize, precizand ca succesorul sau ar putea fi nevoit sa gestioneze o diminuare abrupta a preturilor multor active,
