interviu cu Ştefan BĂNICĂ Jr. La sfîrşitul săptămînii trecute a avut loc, la Teatrul Naţional "I.L. Caragiale", premiera musical-ului Chicago de Maurine Dallas Watkins; regia - Ricard Reguant, coregrafia - Ana Eva Cruellas, scenografia şi costumele - Cătălin I. Arbore, muzica - John Kander; cu Ştefan Bănică Jr., Maia Morgenstern, Monica Davidescu, Ilinca Goia, Andrei Duban, Anca Ţurcaşiu, Ioan Andrei Ionescu, Silviu Biriş şi Carmen Ionescu. Cum aţi ajuns să colaboraţi cu Ricard Reguant pentru acest musical Chicago? A fost o întîmplare. Nu ştiam de acest proiect cînd m-a sunat Monica Davidescu să mă întrebe dacă n-aş fi interesat. Văzusem spectacolul cu un an înainte chiar pe Broadway, iar eu voiam de mult să fac un asemenea rol. Asta se întîmpla anul trecut, pe cînd director la TNB era încă Dinu Săraru. La un moment dat, au apărut nişte probleme, iar lucrurile s-au împotmolit. Eu am refuzat să facem spectacolul într-o altă sală decît una de teatru şi am plecat. Aveam concerte de pregătit şi nu-mi plăcea că lucrurile tărăgănau. Negocierile s-au reluat cu conducerea actuală şi, după multe luni de întrerupere, timp în care o parte dintre actori au repetat totuşi, spectacolul s-a făcut. Aţi mai jucat în musical-uri? Cînd am terminat în 1990 Institutul de Teatru la clasa lui Ion Cojar, eram prima promoţie liberă de actori, am pregătit pentru absolvenţă musical-ul Bună seara, domnule Wilde! sau Cadrilul, după Ce înseamnă a fi onest, un musical adaptat de Eugen Mirea şi H. Mălineanu după piesa lui Wilde. Am fost atunci la Liverpool la un festival al ţărilor din Est şi englezii au rămas şocaţi. Muzica era pe bandă, uneori se cînta peste pozitiv, dar, pentru pretenţiile noastre de studenţi, era OK. De atunci însă n-am mai jucat în musical-uri pentru că voiam să fac altceva. Musical-ul înseamnă dansatori, muzică live... Musical-ul este o şcoală în sine: în Vest există oameni a