Ţineţi minte scrisorile pe care le găseai în cutia poştală, sub preş sau în tocul uşii şi care începeau cu o poezie ieftină - "Cu dragoste totul e posibil"? Autorul scrisorii îţi povestea păţania lui John Doe (34 de ani, agent de vînzări din Chicago) care a trimis scrisoarea mai departe şi a cîştigat la loterie 24,500 $, amintea drama lui Jane Doe (27 de ani, avocată stagiară din New Orleans) care a rupt lanţul şi a sfîrşit călcată de maşină, şi se încheia inevitabil cu îndemnul: "Trimite această scrisoare mai departe şi în trei zile ţi se va întîmpla ceva pozitiv, iar în şapte zile vei cîştiga o sumă mare de bani şi vei avea noroc în dragoste!". Problema e că scrisorile-în-lanţ s-au mutat cu poezia lor ieftină, cu poveştile şi cu naivii lor cu tot pe Internet. Iar aici au luat în ultimii ani o formă agravantă: e-mail-urile cu subiect umanitar. Poate că aţi auzit de Ola Kuczma, fetiţa care zace în comă cu arsuri de gradul III într-un spital din Cracovia. Sau de pisicuţele crescute de mici în borcane de sticlă pentru a lua forma recipientului şi a fi vîndute unor colecţionari sadici (nu se poate să nu fi auzit, există şi un site cu fotografii!). Sau de fetiţa nou-născută a Kristei, Natalie, care are cancer la creier. În toate aceste e-mail-uri ţi se spune că Yahoo sau AOL sau Nokia sau altă companie va dona un cent pentru fiecare e-mail trimis mai departe. Cum ar veni: un copil are cancer la creier şi o mare corporaţie, urmărind beneficii de imagine, are cinismul să pornească, în legătură cu asta, un joc de-a mailu' şi de-a centu'. Cît de naiv trebuie să fii ca să crezi asta? Ei bine, nu foarte naiv - vă spun eu - judecînd după numărul prietenilor şi cunoscuţilor mei, despre care am o bună părere şi care, totuşi, propagă asemenea trăznăi. Cînd oamenii trimit mai departe mesajele ăstea gîndesc (dacă o fac) în termenii pariului lui Pascal: dacă e adevărat şi-l trimit ma