Matinala
Desi nu era nici 7 dimineata, tarabele din piata erau ocupate de vanzatori tuciurii cu acte de "producator". De le-ar fi examinat cineva mainile, ar fi bagat de seama, dupa lipsa bataturilor, ca nu cunoscusera vreodata sapa ori harletul. Dar te pui cu adeverintele emise de primariile satesti?
O taraba era, totusi, libera si batranica оsi puse pe ea cosurile sub greutatea carora se оncovoiase si mai tare.
– E ocupata! o atentiona tuciuriul care vindea rosii, castraveti, vinete si felurite zarzavaturi la masa vecina.
– De cine, maica?
– De o societate, adauga legumicultorul.
– Pai, unde e, maica?
– Las’ca vine оndata, n-ai dumneata grija!
N-apuca sa-si termine vorba, ca reprezentantul societatii detinatoare a tarabei, dupa chip un fel de neam cu legumicultorul, s-a si ivit ca din pamant si a prins a o zori pe batrana sa-si plimbe sarsanalele.
– Si eu unde sa stau? оntreba femeia cu sfiala.
– Nu vezi ca e loc pe trotuar? o lamuri оntaiul legumicultor.
Оntr-adevar, pe trotuarul ce marginea piata se оnsiruiau cuminti vreo zece tarani, fiecare cu traista desfacuta, ca sa se vada ce are de vanzare. Batranica apuca oftand cosurile si se оndrepta catre ei.
– Aici e liber? оl chestiona pe mosneagul cu o galeata de prune si doua sticle cu lapte.
– D’apoi cum? raspunse omul. Numai ai grija, sa nu vina politia, ca-ti confisca marfa.
Batranica nu zise nimic, se apleca peste cosuri, оmpaturi cu grija broboadele de deasupra, descoperind vederii merele dintr-unul si gutuile din celalalt. Dupa care se puse sa astepte cumparatorii.
Cumparatorii оntarziau. Veni, оn schimb, taxatoarea din piata:
– Taxa, douaj’ de mii!
– Ce taxa, ca aici nu e piata! оndrazni batranica.
– Nu conteaza! Stai оn dreptul pietii si le i
