Dan C. Mihailescu a lipsit de la datorie la PRO TV dupa un infarct si o operatie de bypass. S-a intors de citeva zile pe sticla, cu motoarele turate la maximum.
Rep: Dan C. Mihailescu, de ce n-ai mai „adus cartea" la PRO TV de-o jumatate de an?
D.C.M. Ei, ca n-o fi trecut chiar atita! Pe 29 aprilie, in seara de Pasti, am facut al doilea infarct dupa cel din luna mai 2003, asa ca in iunie, iulie si august s-au dat numai reluari, iar de la inceputul lui septembrie am reinceput emisiunea exact in stilul obisnuit din 2000 incoace. Deci trei luni de pauza, cit a durat spitalizarea, cu operatia de „coasere" a trei bypassuri...
Rep: N-ai simtit nevoia unor schimbari in formatul emisiunii?
D.C.M. Inca nu. „Omul care aduce cartea" nu este o emisiune care sa ceara surprize, improspatari frecvente si socante. Este o nisa pentru cititori, adica un colt de gradina (raiului) zoologica, pentru animalele pe cale de disparitie: cititorii. Nu e nevoie de figuratie seminuda, de aplauze si risete din off, sau de cine stie ce alte elemente de divertisment. Destul ca fac eu ca toti dracii si ca arat ca naiba.
Rep: Haide, haide, nu te mai alinta. Citi ani ai?
D.C.M. 52. Citesc de la 4 ani, la 11 ani declaram in „Scinteia tineretului" ca vreau sa ma fac ziarist, scriu critica literara din 1972, am publicat 19 carti (originale, traduceri, editii), vreo 25 de prefate si sint fericit ca am un unchi mare neurolog, care-mi poate pune pile sa capat o rezerva la balamuc.
Rep: Cum citesti cele cinci carti pe saptamina, plus cartea de la rubrica din Ziarul de duminica? Cap-coada, in diagonala, pe sarite?
D.C.M. Fiecare cu dichisul ei. Tot ce e memorialistica, jurnale, corespondenta se citeste maniacal, cuvint cu cuvint, cu creionul in mina. Pentru reeditari, n-am nevoie decit de o introducere moralizanta, cu
